Treci la conținutul principal

Am vorbit cu AI-ul în loc de psiholog. Ce spune asta despre noi?

Scris la data

E aproape miezul nopții. Telefonul luminează fața cuiva care nu poate dormi. Nu sună pe nimeni și nu scrie unui prieten. Deschide o aplicație de inteligență artificială și tastează: „Nu mai pot. Nu știu ce e cu mine.”

Scena nu mai e o excepție. Potrivit unui sondaj publicat luna trecută, aproape jumătate dintre români au cerut cel puțin o dată sprijin emoțional sau sfaturi personale unui chatbot. În același timp, doar o mică parte ajung vreodată la un psiholog.

Nu vreau să judec acest gest. Vreau să-l înțeleg: ce ne spune despre nevoile noastre, despre frica de a fi văzuți și despre felul în care ne cerem ajutorul în 2026.

Ce arată datele

Un sondaj realizat de Ipsos pentru platforma Hedepy, prezentat de Euronews România pe 10 octombrie 2026, conturează un tablou clar:

  • 78% dintre români spun că în ultimul an au trecut prin dificultăți care le-au afectat munca, somnul, relațiile sau viața de zi cu zi. Cei mai afectați sunt mileniali și generația Z.
  • Pe primul loc se află stresul și grijile financiare, urmate de incertitudinea economică, presiunea de la locul de muncă, tristețea și anxietatea.
  • Aproape trei sferturi recunosc că au existat momente în care au ales să tacă despre ce îi apăsa.
  • Aproape jumătate au folosit AI-ul cel puțin o dată pentru sprijin emoțional.
  • Foarte puțini merg efectiv la un specialist, deși mulți se declară deschiși față de psihoterapie. Obstacolele numite sunt costul, lipsa timpului, teama de a fi judecat și dificultatea de a găsi terapeutul potrivit.

România nu e singură. În SUA, un studiu publicat în JAMA Pediatrics în 2026 arată că 19,1% dintre tineri au folosit un chatbot pentru sănătatea mintală, față de 13% cu un an înainte. Aproape două treimi dintre ei nu au spus nimănui (ICT&health).

Acesta e detaliul care mă oprește: nu doar că vorbim cu mașina, ci că o facem în secret.

De ce un chatbot și nu un om

Psihologia socială oferă câteva răspunsuri care nu țin de tehnologie, ci de noi.

1. Costul social al autodezvăluirii. Când ne deschidem în fața cuiva, riscăm. Putem fi judecați, compătimiți sau discutați pe la spate. Un chatbot pare să elimine acest risc. Nu are o părere despre noi și nu îl întâlnim a doua zi la cafea.

2. Stigma și „ce zice lumea”. Erving Goffman descria stigma ca pe o identitate șifonată, pe care încercăm s-o ascundem. În România, mersul la psiholog e încă învăluit, pentru mulți, într-o umbră de rușine. Ecranul oferă anonimat.

3. Efectul de dezinhibare online. Psihologul John Suler a arătat că spunem online lucruri pe care nu le-am spune față în față. Lipsa privirii celuilalt ne face mai sinceri, uneori chiar mai sinceri decât cu noi înșine.

4. Disponibilitatea. Anxietatea nu are program de cabinet. Chatbotul răspunde la 3 dimineața, gratuit, fără listă de așteptare.

5. Tăcerea învățată. Mulți dintre noi am crescut cu mesaje ca „nu te plânge” sau „le rezolvi singur”. Pentru cine nu a avut niciodată un spațiu sigur în care să-și numească emoțiile, a scrie unei mașini poate fi primul exercițiu de a le pune în cuvinte.

Așadar, AI-ul nu creează nevoia. El răspunde unei nevoi vechi: aceea de a fi ascultat fără să fii judecat.

Ce spune cercetarea: ajută sau ne izolează?

Răspunsul onest este: ambele, în funcție de cum îl folosim.

Partea bună. Psihologul Simona Hainagiu, citată de Euronews, notează că puținele studii longitudinale găsesc o scădere semnificativă a simptomelor de depresie și anxietate când chatbotul e folosit ca sprijin inițial. Un studiu prezentat în mai 2026 a găsit că senzația de a fi susținut de un agent conversațional se leagă de ameliorarea simptomelor. Autorii insistă însă că instrumentul are nevoie de supraveghere clinică umană (PsyPost).

Paradoxul atașamentului. Cercetătorii de la Drexel University au analizat peste 4 milioane de postări de pe Reddit despre sănătatea mintală. Au descoperit un tipar clar (rezumat):

  • folosirea AI-ului pentru sarcini concrete (să-mi organizez gândurile, să pregătesc o discuție grea) se asociază cu o adaptare mai bună;
  • căutarea repetată de liniștire și folosirea lui ca „tovarăș” se asociază cu dependență emoțională și agravarea simptomelor.

Prețul social. Un studiu publicat în martie 2026 arată că un chatbot foarte empatic poate crește starea de bine psihologică, dar poate scădea, în același timp, starea de bine socială. Relațiile reale încep să pară mai puțin necesare (PsyPost).

Mai e o capcană, cunoscută oricărui terapeut. Chatboții tind să valideze ce le spunem. Dar vindecarea nu vine doar din validare. Vine și din confruntarea blândă cu propriile distorsiuni, adică exact ce un algoritm „amabil” evită. Pentru o persoană anxioasă, liniștirea repetată poate deveni chiar combustibilul anxietății.

Cum folosești AI-ul fără să te pierzi în el

Nu cred că soluția e să interzicem sau să ridiculizăm aceste conversații. Cred că merită să le folosim conștient. Câteva repere din cabinet:

  1. Folosește-l ca pe un caiet, nu ca pe un prieten. E util ca să-ți limpezești gândurile, să-ți numești emoția sau să pregătești o discuție dificilă cu cineva real.
  2. Observă dacă ceri mereu aceeași liniștire. „Sigur nu am nimic grav?”, întrebat a zecea oară, nu mai e căutare de informație. E un ritual al anxietății.
  3. Du conversația mai departe, spre un om. După ce ai scris ce te doare, întreabă-te: cui aș putea să-i spun măcar o parte din asta?
  4. Nu îl lăsa să te diagnosticheze. Un chatbot nu te vede, nu îți cunoaște istoria și nu poartă responsabilitate clinică pentru ce îți spune.

Semnale că e timpul pentru un specialist:

  • vorbești mai mult cu AI-ul decât cu oamenii din jur;
  • starea ta îți afectează somnul, munca sau relațiile de mai multe săptămâni;
  • ascunzi aceste conversații pentru că ți-e rușine de ele;
  • te simți mai rău după ele, nu mai ușurat.

Dacă ești într-un moment de criză, sună la 112. Poți suna și la linia depreHUB, 0374 456 420, sau la TelVerde Antisuicid, 0800 801 200 (verifică programul liniei).

În loc de concluzie

Faptul că jumătate dintre noi au vorbit cu o mașină despre durerea lor nu e, în primul rând, o poveste despre tehnologie. E o poveste despre singurătate, despre rușine și despre cât de greu ne e încă să spunem „nu sunt bine” cu voce tare.

AI-ul poate fi un prim pas. Dar vindecarea se întâmplă, de cele mai multe ori, între oameni: într-o privire care nu judecă, într-o relație care rezistă și atunci când arățăm ce e mai fragil în noi.

Așa că dacă ți-ai scris noaptea trecută durerea într-o fereastră de chat, e în regulă. Poate azi e ziua în care o spui și unui om.

Sella Andre, psiholog clinician și psihoterapeut

Surse

Sella Andre
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.