Skip to main content

Despărțirea

Scris la data

Susie Orbach spune că disoluția unei relații poate fi la fel de, sau mai dureroasă decât un divorț deoarece aceste relații non maritale sunt mai puțin recunoscute social

Kemiar Rueckert spune că lucrarile lui Donald Winnicott care precizează că abilitatea de a fi singur este un indiciu sănatos esențial de dezvoltare emoțională și de maturitate. Odată ce copilul a obținut apropiere fizică și atașament în periada devoltării de la persoanele de atasament, acesta are capacitatea de a dezvolta autonomie și identitate. Dacă un copil nu a interiorizat calitațile bune și protective ale parinților, ei se vor teme de separare și despărțiri.

Stadiile desparțirii: Lee propune 5 stadii:

  • Nemulțumire – unul sau ambii parteneri dezvolta nemultumire pentru relatie;
  • Expunere – ambii parteneri devin constienti de problemele din relatie;
  • Negociere – ambii parteneri incearca sa negocieze solutii pentru probleme
  • Solutionare si transformare – ambii parteneri aplica rezultatul negocierii
  • Terminare – solutia propusa da gres si nicio solutie ulterioara este acceptata sau aplicata
  • Ciclul despartirii: Steve Duck propune 6 stadiiale ciclului despartirii:
  • Nemultumirea cu realatia
  • Retragerea sociala
  • Discutarea cauzelor nemultumirii
  • Devine public
  • Clarificarea (curatarea) memoriilor
  • Recrearea valorii sociale
  • Factorii care prezic despartirea
  • Implicarea inegala in implicarea in relatie
  • Diferenta de varsta
  • Aspiratii educationale diferite
  • Diferenta la nivelul inteligentei
  • Diferente in atractivitatea fizica
  • Modelul cascada al lui Gottman si Levenson:
  • Critica
  • Devensivitate
  • Dispret
  • Impietrire
  • Suspiciozitate

Teoria desperecherii: Diane Vaughan propune teoria desperecherii, unde exista un punct de intoarcere in dinamica despartirilor – un moment precis, cand ambii stiau ca relatia s-a terminat, cand totul era mort in interior, urmat de o perioada de tranzitie in care unul dintre parteneri stie in subconstient ca relatia se va termina dar cu toate astea se agata de ea pentru o perioada lunga, care pot fi chiar ani.

Ea considera ca procesul despartirii este asimetric pentru initiator si respondent: cel din urma icepe sa jeleasca pierderea relatie, mental dar si experimental, printr-o viata fara partener. Pentru a iesi din relatie, partenerii trebuie sa redefineasca intr-o lumina negativa  relatia astfel legitimand despartirea.

Ca rezultat, pentru Vaughan, iesirea din relatie include redefinirea sinelui la niveluri diferite: in gandirea proprie, intre partneri, si in contextul social unde relatia a existat. Ea considera ca desperecherea este completa antunci cand partenerii s-au redefinit si au fost definiti de altii ca independenti unul de calalalt, cand a fi un cuplu nu mai este o sursa majora a identitatii.

Desperecherea constienta: este abilitatea de a intelege ca fiecare iritare si controversa in cuplu, era un semn pentru introspectie si de a identifica un obiect intern negativ ce necesita vindecare. Din aceasta perspectiva nu exista parteneri rai, ci doar doua entitati individuale, nu doar relatia.

  • Consecinte: despartirile sunt evenimente extrem de stresante, neplacute, traumatizante, indiferent de cine a initiat despartirea. Ambii parteneri resimt o gama vasta de efecte negative ca rezultat al disolutiei cuplului, iar acest eveniment deseori a castigat reputatia de fi una din cele mai rele evenimente din vietile oamenilor. Aici sunt incluse simtome psihologice de distres, reactii de doliu, un declin global al bunastarii psihologice, si posibile comportamente de urmarire. Indivizii de multe ori muncesc din greu la relatie sa o mentina intacta, atata timp cat pot suporta, tocmai din cauza acestor efecte negative resimtite, chiar si in cazul in care apar complicatii grave in relatie. In timp ce simptomele negative observate nu reflecta definitia PTSD, totusi exista unele simptome care se aseamana cu evenimente extrem de traumatice si dezastre un viata unei persoane. Totusi, nu toti indivizii exprima acelasi nivel al impactului in urma despartirii, ca urmare a unor factori atenuanti bazate pe calitatea relatiei inaintea disolutiei.
  • Efecte negative; Simptome de distres psihologic: indivizii care trec prin disolutia relatiei raportau cateva simptome acute de distres psihologic – flashback-uri si memorii intruzive asociate cu partenerii, deseori declansate de date importante din relatie sau chiar cu despartirea. Alt set de distres psihologic raportat de persoanele care trec prin despartire ar fi comportamentele de evitare. Traind fara partener si trecand prin stresul emotional, acesta cauzeaza modificarea conceptului de sine. Acesta implica o negare activa sau ignorarea circumstantelor situatiei existente, sau care eu dus la disolutia relatiei. Indivizii in aceasta situatie au raportat sentimente de indiferenta si dezinteres de lumea inconjuratoare din cauza despartirii. Combinatia dintre comportamentele de evitare si memorii intruzive care apar natural, cauzeaza oscilatii emotionale semnificative si rabufniri in forma iritatiilor, furiei si spaima. Indivizii au raportat a fi mult mai paranoizi, suspiciosi si gelosi, deseori avand dorinta de a sti informatii despre ex. Per total, aceste simptome negative psihologice luate impreuna cauzeaza niveluri de stima de sima mult mai scazute. In plus persoanele trec printr-o redefinire semnificativa a a conceptului de sine, prin incercarile de a intelege cine sunt ei fara partener.
  • Reactii de doliu: un efect natural al pierderii unei relatii pe care o persoana spera sa o pastreze, este cea de doliu, deoarece dorinta de a mentine o relatie intacta in ciuda problemelor si complicatiilor este o dorinta naturala. Acestea rezulta in persoanele care trec prin despartire afisand doliu, simptome ca insomnie, depresie si ganduri suicidale. Aceasta tendinta de a manifesta doliu si depresie este atat de prevalent, incat cercetatorii afirma ca, contribuie semnificativ la debutul tulburarii depresive majore la adultii tineri.
  • Declin in bunastarea psihologica: Aditional acestor efecte negative, persoanele care trec printr-o despartire, raporteaza un declin general al bunastarii psihologice. Efectele emotionale negative deseori declanseaza comportamente si obiceiuri care fie sunt in detrimetul sanatatii lor mentale, fie reprezinta o conditie mentala precara. Acetea includ: nivel ridicat de consum de alcool, slabitul, inrautatirea sanatatii fizice, accesul la servicii psihiatrice, cresterea comportamentelor criminale, cresterea riscului de suicid, emotii si trairi negative (vinovatie, furie, respingere, etc).

Comportamente de urmarire: un comportament care a fost observat in urma despartirilor, este cea de urmarire, unde unul dintre parteneri incearca sa mentina contactul cu celalalt, oricat de nedorit ar fi acest lucru. Acest comportament se poate intinde pe o axa de la o despartire amiabila cu comportamente de urmarie fara dorinta de hartuire, pana la amenintari cauzatore de distres partenerului. Acest comportament poate izvora din nemultumirea urmata de despartire, la fel si din credinta gresita ca urmarilrile pot readuce relatia. Nu exista o definitie clara pentru camportamentele de urmarie care sa  le diferentieze de comportamentele acceptate social, dar devin tot mai sinistre cand ele sunt nedorite si devin persistente.

  • Efecte pozitive: Exista dovezi ca in ciuda celor mai groaznice situatii, exista sanse pentru efecte pozitive, emotii pozitive si crestere. Despartirile nu sunt altfel decat alte cresteri in urma unui stres semnificativ, prin inbunatatirea propriei persoane in urmatorale relatii si producerii sentimentelor de usurare si libertate.
  • Cresteri in urma unui stres semnificativ: persoanele care sunt supuse unor situatii stresante au adesea oportunitatea pentru crestere si dezvoltare ca rezultat al stresului. Fara acest impuls spre imbunatatire, persoanele sunt deseori impinse catre multumire si refuzul de a fece eforturile necesare de a progreasa in viata. Cai diferite in care persoanele vad crestrea in urma unui eveniment stresant includ imbunatatiri in care un individ se vede pe sine, modul in care interactioneaza cu cei din jur, sau viziunea globala asupra vietii. Studiile arata ca despartirile sunt foarte caracteristice pentru asemenea situatii de stres, intrucat indivizii le experimenteaza de mai multe ori de-alungul vietii si sunt cunoscute din exemple auto-raport, ca fiind  o crestere in urma experientei.
  • Imbunatatiri in urmatoarele relatii: un alt rezultat pozitiv care a fost observat in urma despartirilor, are de a face cu lectiile pe care persoanele le-ar fi invatat trecand prin experienta dureroasa. Cresterea in urma unui evenimet stresant prin care  o persoana este fortata sa treaca cauzeaza imbunatatiri ale personalitatii per general, imagine de sine si abilitatile de a interactiona cu ceilalti. Acesta se datoreaza unui nivel mai ridicat de matruitate afista de indivizi precum si unele constientizari despre ce anume trebuie evitat pe viitor pentru  a asigura relatii mai satisfacatoare.
  • Sentimentele de usurare si libertate: in timp ce acesta nu este neaparat o consecinta unversala care afecteaza indivizii ce trec printr-o despartire, dar exista dovezi semnificative ca unele persoane experimenteaza trairi de usurare, libertate si fericire in urma despartirii. Esixsta o posibilitate mare ca cei care simt astfel sa fie si cei care au initiat despartirea, dar studiile arata ca sunt cazuri in care victimele despartirii au realizat in urma disolutiei relatiei ca vietile si relatiile loc erau deloc satisfacatoarea si astfel sa simta si ei la randul lor acete trairi de usurare, libertate si fericire.
  • Factori atenuanti: in timp ce persoanele care trec printr-o despartire experimenteaza un numar diferit de trairi si efecte pozitive si negative, acestea se manifesta la niveluri diferite de la o persoana la alta. Acest fapt se datoreaza existentei asa numitor factori atenuanti, care pot ori amplifica ori minimiza gradul in care cineva resimte consecintele despartirii.
  • Lista factorilor care au fost aratate ca ar putea modera efectele trairilor indivizilor:
  • Calitatea relatiei
  • Durata relatiei (relatiile mai lungi sunt mai probabil sa fie mai dureroase dupa despartire)
  • Recunoasterea iubirii pentru fostul partener (relatiile care au fost pline de iubire in timpul relatiiei pot agrava consecintele trairilor dupa despartire)
  • Nivelul satisfatiei pentru ambii parteneri (relatiile care au raportat satisfactie mutuala in timpul relatiei, sunt mai probabil sa sufere in timpul despartirii)
  • Nivelul investit in mentinerea relatiei (un nivel ridicat investit in mentinerea relatiei se traduce in trairi mult exagerate pentru pierderea relatiei)
  • Proportia memoriilor pozitive si negative din relatie (indivizii care au avut un numar mai mare de amintiri pozitive din relatie, au fost mai putin afectati negativ in comparatie cu cei care aveau memorii negative despre ex sau relatie)
  • Situatia romantica dupa despartire
    • Usurinta de a gasi un nou partener (capacitatea de a gasi un nou partener imediat dupa despartire, ajuta indivizii sa infrunte mai bine emotiile negative si problemele asociate in urma despartirii)
    • Disponibilitatea de a incepe o noua relatie (deschiderea spre a forma o noua relatie s-a tradus intr-un nivel mai redus de consecinte negative dupa despartire si un nivel reduas de victimizare)
  • Circumstantele despartirii
  • Initiatorul despartirii (in timp ce si initiatorul si si cel parasit experimenteaza consecinte in urma despartirii, cel din urma expreimenteaza mai putine simptome si in unele cazuri experimenteaza efecte pozitive inurma despartirii )
  • Certitudinea motivului despartirii (neintelegerea motivului initiatorului despartirii poate cauza nivel mai ridicat de anxietate si alte simptome de stres, in timp ce intelegerea motivelor si dobandirea unui consens, a fost un pas important pentru majoritatea indivizilor sa mearga mai departe si sa treaca peste despartire)
  • Caracteristicile participantilor
  • Rezistenta (persoanle care au o rezistenta peste mediu, sunt mai putin perturbati de despartire si au fost mai putin deranjati de consecinte)
  • Stilul de atasament (stilul de atatsament temator a fost corelat cu consecinte semnificative in timpul procesului de despartire)
  • Nivelul auto-stimei (indivizii cu un nivel ridicat de stima de sine ajuta sa fie mai putin stresati in timpul despartirii si sa usureze cele mai negative consecinte)
  • Sanatatea mentala (indivizii care prezinta nivel mai scazut de sanatate mentala si abuz de substanta au raportat niveluri de consecinte exagerate in timpul despartirilor)
  • Complexitatea sinelui (indivizii care manifesta o imagine de sine comlexa, care se refera la abilitatea de a se percepe pe sine mai mult decat doar de ceea ce sunt in relatie, sunt mai putin zdruncinati de consecintele despartirii)
  • Gen (studiile au aratat ca femeile, preziinta in medie un numar mai mare de simptome negative in timpul procesului despartirii)
  • Implementarea strategiilor ce coping
  • Distantarea (evitarea problemei a fost interpretat ca fiind rezultate negative de coping si inrautatirea consecintelor, in timp ce disponibilitatea de a confrunta problemele si angajarea in rezolvarea lor, prezentau factori de atenuare ale consecintelor)
  • Gasirea beneficiilor (disponibilitatea de a evalua obiectiv relatia precum si abilitatea de a gasi beneficii in urma despartirii ajuta persoanele sa experimenteze mai putine simptome legate de stres in timpul despartirii)
  • Suportul social perceput (indivizii care simteau ca persoanele din grupul social sunt de partea lor si sunt dispusi sa le ofere suport in timpul acestei perioade stresante, raportau ca fiind mai putin afectati de despartire si de pierderea relatiei)